Respect si bun simţ.

Schi in Poiana Brasov

2012-01-22T21:31:00.007+02:00

Iata-ne ajunsi si in mult laudata statiune Poiana Brasov. Ce-i drept proiectul de amenajare a noilor partii a fost unul reusit si a fost terminat chiar inainte de termen. Se pare ca acum sunt aproximativ 20 km de partii.
Mai jos e harta partiilor si a instalatiilor cu care se poate urca, din pacate nu e actuallizata, intre timp aparand inca vreo cateva instalatii pe cablu Detalii si pe www.anateleferic.ro

Am plecat sambata dis-de-dimineata din Gara de N cu noul tren regio, fost personal, si dupa 4 ore eram in Brasov. Conditiile de calatorie cu trenul sunt decente, este curat, cald, ai loc sa iti asezi rucsacul si schiurile si nu mai stai cu grija drumurilor inzapezite sau a cozilor de pe DN1. Poate ca ar fi bine ca cei care se vaita de aglomeratia de pe acest drum sa ia in calcul aceasta alternativa de transport.
Pentru a ajunge in Poiana Brasov de la gara Brasov se ia autobuzul 4 pana la Livada Postei, unde e si capatul de linie, iar de acolo se ia autobuzul 20 care urca in Poiana.

Am avut ceva emotii deoarece era avertizare de vant puternic si instalatiile se puteau opri. Mai ales ca ne-am cazat la cabana Postavaru situata undeva aproape de varful masivului cu acelasi nume si unde nu se poate urca decat cu instalatiile pe cablu....sau pe jos dar nu e prea placut cu schiurile, respectiv placile, in spinare :))
Ne-am cumparat cartela cu puncte si am urcat. Variantele sunt telegondola si telefericul. Desi la gondola coada este mai mare totusi inaintezi mai repede.
Prima coborare a fost pana la cabana, cu rucsacul in spate, pe partia Lupului cotata ca dificila....hmm tare greu mai ales dupa aproape 1 an de cand am schiat ultima data.

Dupa ce ne-am debarasat de rucsaci am iesit pe partii. Multe, cu legaturi intre ele, treceai de pe o partie pe alta fara sa iti dai seama. Din loc in loc sunt placute care te informeaza pe ce partie te afli. Zapada a fost foarte buna pentru ca a si nins din plin.

Seara la cabana am avut parte de un apus superb....si de vin fiert foarte aromat :))

Duminica de dimineata am gasit pe partie un strat gros si proaspat de zapada, powder cum zic schiorii, respectiv snowboarderii (ca sa nu facem discriminari :)) Surpriza a fost ca desi eram la coborare schiurile nu vroiau nici in ruptul capului sa alunece. Asta pentru ca noaptea le lasasem afara si talpa inghetase; asa ca am dat la bete cateva zeci de metri pana s-au lustruit.

Am facut multe coborari mai ales pe Drumul Rosu (4600m) si pe Sulinar (2500m). Pe la ora pranzului e ceva mai aglomerat la telegondola si pentru a evita am ales telescaunul de la jumatatea partiei.

Pe la ora 3 dupa amiaza am facut ultima urcare, ne-am luat rucsacii de la cabana si am coborat, nu inainte de a face o poza in fata cabanei.

Am ajuns in Brasov si am avut timp sa vedem si centrul orasului, dupa care am intins-o spre gara si am luat trenul spre casa.

Mesajul lui Mihaita Nesu pentru 2012

2012-01-02T19:19:00.001+02:00

sursa: gsp.ro

Dalai Lama

2011-12-15T16:53:00.000+02:00

Niste oameni buni

2011-12-04T12:43:00.001+02:00

Ei sunt genul de oameni care trebuie sa fie respectati si promovati in Romania. Ei incearca sa schimbe ceva si sunt un exemplu pentru noi toti.

Iulian Vacarean vinde limonada pentru a ajuta copii bolnavi si salveaza casele vechi din Bucuresti, creand un mediu placut pentru tinerii care vor sa isi prezinte creatiile:

Andrei a renuntat la jobul in IT si acum creste legume ecologice pe care le vinde pe facebook:

Adrian Tutu, baiatul care a castigat concursul "Romanii au talent":

sursa video: http://stirileprotv.ro/campanii/de-ce-iubesc-romania/

Traiasca Romania

2011-12-01T09:00:00.025+02:00

Cinste ostasilor romani care au luptat de-a lungul istoriei pentru apararea teritoriului romanesc si care au reusit la la 1 decembrie 1918 unirea Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei cu Romania.
La multi ani Romania! Traiasca Romania dodoloata!

Busteni - Cabana Diham - Azuga

2011-11-16T23:09:00.009+02:00

Data: 12-13 noiembrie 2011
Traseu sambata: triunghi rosu Busteni - Poiana Morarului- Poiana Pichetu Rosu - Cabana Diham, 4 ore
Traseu duminica: dunga albastra Cabana Diham - Azuga, 3 ore

Wild Carpathia

2011-11-13T23:05:00.006+02:00

Documentarul facut de britanicii de la Travel Channel care prezinta padurile si muntii din Romania.

Imi vreau STEAUA inapoi!

2011-09-30T16:46:00.010+03:00

Din 2003 incoace prin Ghencea s-au perindat sute de jucatori si s-au schimbat zeci de antrenori...Acum acest scenariu nici macar nu se mai petrece in Ghencea. Stadionul a ramas gol si odata cu el aici a ramas si al 12-lea jucator, el nu poate fi schimbat, nici cumparat.
Un singur om a ramas la club, cel care in zadar incearca sa distruga pasiunea noastra pentru cele doua culori. Daca tot mergem asa pe incercari, haideti sa incercam si aceasta schimbare, poate de data asta va fi cu succes.

Declaratia fostului antrenor Ronny Levi spune totul despre modul in care e condus cel mai mare club romanesc:
"Sunt foarte dezămagit de situaţie. Mi-am dorit să stau cât mai mult la Steaua. Aceasta e viaţa, acesta e fotbalul. Lumea aşteaptă foarte mult de la Steaua, are mulţi suporteri. Toată lumea din club m-a ajutat. În acest moment, Steaua are foarte multe probleme. În primul rând, Steaua a terminat pe locul 5 sezonul trecut. Aceasta echipă a schimbat mulţi jucători, poate cei mulţi jucători. Echipa nu are un stadion, nu are o sală de forţă, nu mai joacă în Ghencea. Puterea unei echipe ca Steaua venea şi din acest fapt. Am fost nevoiţi să jucăm în alte orase, era foarte obositor. Au venit jucători noi, dar niciunul nu a fost cu noi în perioada de pregătire.
A început sezonul şi unul dintre cei mai buni jucători, Bănel, a plecat. Un lucru foarte important pentru mine e stabilitate, continuitatea. Steaua e unul dintre cele mai tari cluburi din Europa, dar niciun jucător nu a stat aici mai mult de doi ani. Nu se poate! Jucătorii trebuie să meargă pe un drum împreună, pentru a avea rezultate. Aşa e peste tot în lume. Echipele cu rezultate au 7-8 jucători care joacă împreună. Cine e lider în România? Dinamo! Au stabilitate, aceeaşi echipă, au şanse să facă ceva.
ŢSKA Sofia e o echipă mai bună decât Steaua, dar i-am eliminat din Europa League. Echipa nu e pregătită pentru grupele Europa League şi plăteşte pentru asta acum. Steaua va rămâne toată viaţa în inima mea. Vreau să mulţumesc patronului, lui Argăseală, lui MM Stoica, lui Narcis Răducan, m-a ajutat mult de tot şi staff-ului meu. FORZA Steaua!"

Salvati Rosia Montana

2011-09-27T10:32:00.016+03:00

Semneaza petitia aici: http://www.rosiamontana.net ! Nu ramane indiferent, fiecare semnatura conteaza!
Viitorul Rosiei Montane te afecteaza si pe tine!

Ce stim despre profitul real al Romaniei…
1. La Rosia Montana exista un zacamant de peste 300 de tone de aur, 1600 de tone de argint si alte metale pretioase estimate la circa 7 miliarde de dolari, in functie de pretul aurului si a zacamintelor gasite.
2. Compania Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), este detinuta de firma canadiana Gabriel Resources, cu 80,7% din actiuni, si statul roman prin Compania Nationala Minvest Deva, subordonata Ministerului Economiei, cu 19,3% din actiuni.
4. In 2000 statul roman a acceptat sa-i fie redusa participatia in compania Rosia Montana Gold Corporation. In urma unei majorari de capital, participatia Minvest a fost redusa de la 33% la 19,3%
5. Pentru a-si mentine actuala participatie, de 19,3%, statul roman a fost imprumutat de catre Gabriel Resources la ultima majorare de capital in 2009, cu 115 milioane de lei, urmand ca banii sa fie restituiti de Romania din primele dividende.
6. Intr-o luare de pozitie impotriva proiectului minier al RMGC, rectorul Academiei de Studii Economice aprecieaza ca Romaniei ii va veni randul sa incaseze primul profit abia dupa 12 ani.
7. Rosia Montana a fost declarata de catre autoritatile romane “zona defavorizata”. Rosia Montana Gold Corporation beneficiaza, conform legii, de scutiri de TVA pe o perioada de 10 ani, precum si de alte facilitati fiscale.
8. In cazul exploatarii de la Baia Mare aurul a fost scos din tara mascat, in concentrate intermediare (dore), zeci de mii de tone, care n-au fost taxate ca aur, ci mult mai putin, ca semifabricate.
9. Costurile de inchidere ale minei inseamna 1,2 milioane USD pe an, asigurate de RMGC in primii 3 ani. Statul urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata.
10. Taxele pe dividende de la Gabriel Resources nu vor ajunge la Bugetul Romaniei, deoarece actionarii importanti sunt in majoritate companii off-shore, care nu platesc taxe.

Ce stim despre impactul asupra mediului…
11. Proiectul minier propune cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Acest baraj ar trebui sa sustina un lac cu o suprafata de 600 ha.
12. Barajul s-ar situa la 7 km in amonte de Abrud, oras cu peste 6000 de locuitori.
13. In caz de prabusire posibila a barajului, o parte din continutul iazului va fi deversata in reteaua hidrografica din zona, cu difuziune in Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, Delta Dunarii si Marea Neagra.
14. La Baia Mare s-a produs una dintre cele mai mari catastrofe ecologice din Europa, din cauza folosirii cianurii in exploatarea aurului. In anul 2000, in raurile Tisa si Lapus au fost deversate peste 100 de tone de substante otravitoare. Au otravit 1200 de tone de peste si au contaminat sursele de apa potabila a 2,4 milioane de locuitori.
15. In urma accidentului de la Baia Mare, statul roman trebuie sa sa-i plateasca Ungariei despagubiri de 120 milioane de euro pentru poluarea Tisei.
16. la 5 mai 2010 Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezolutia pentru interzicerea din 2011 a mineritului pe baza de cianuri in Uniunea Europeana, cu recomandarea catre statele UE sa nu incurajeze noi proiecte de minerit pe baza de cianuri pana la interzicerea totala din 2011.
17. Pentru extragerea aurului se vor folosi pe parcursul celor 17 ani de exploatare, aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone cianura de sodiu.

Ce stim despre patrimoniul UNESCO…
18. Academia Romana s-a pronuntat categoric impotriva proiectului minier.
19. Rosia Montana este cea mai veche localitate atestata documentar din Romania. Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa. A fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian ca oraș minier cu coloniști din Iliria. Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior. Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din 6 februarie 131.
20. La Rosia Montana s-au descoperit 7 km de galerii romane, tablite cerate despre dreptul roman si 80 de km de galerii medievale, unice in lume. Lemnul descoperit aici dateaza din perioada dacica, 41 de monumente sunt inscrise in lista monumentelor istorice.
21. Bisericile Ortodoxa, Romano-Catolica, Unitariana si Protestanta se numara printre cei mai mari proprietari de terenuri si imobile din Rosia Montana. Toate acestea au declarat in mod public faptul ca vor refuza sa isi vanda proprietatile companiei miniere.

Ce stim despre impactul social…
22. De la mutarea sediului companiei RMGC in Rosia Montana, in 1999, localitatea a avut de suferit economic si social prin stramutarea a sute de familii si declararea zonei monoindustriala.
23. Inchiderea in 2006 a minei de stat existente a afectat 775 de muncitori. Mai mult, inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni (pentru a se face loc RMGC) va afecta alti 1.500 de muncitori. Sarcina disponibilizarii a 2.300 de muncitori si a compensarii lor va reveni bugetului de stat al Romaniei.
24. Locurile de munca pe care RMGC spune ca le va crea in zona sunt in numar de 800 pe perioada de 17 ani, urmand ca la sfarsitul perioadei de exploatare a zacamantului zona sa ramana din nou fara locuri de munca, cu un numar mare de someri si cu un mediu grav afectat.
25. Conform studiului realizat de o firma independenta din SUA, inca din 2003, in medie, pe perioada exploatarii, vor fi 240 de locuri de munca, nu 800, cum declara oficialii RMGC.
26. Companiile miniere canadiene sunt acuzate in 30 de tari de incalcarea drepturilor omului.

In concluzie…
Academia Româna, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Mayor, ONG-uri din România si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane în Patrimoniul UNESCO. Alatura-te si TU!

Rosia Montana inseamna: tezaur national, patrimoniu natural si cultural, istorie si civilizatie milenara. Doar prin conservarea si valorificarea acestora se va putea asigura dezvoltarea durabila a zonei, iar prin includerea Rosiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial, declarând-o peisaj cultural si evolutiv protejat UNESCO, se poate obtine profit pe termen NELIMITAT.

Însa o parte din mass-media si statul român, care a incheiat cu Rosia Montana Gold Corporation un contract ce detine clauze secrete, sustin un proiect minier extrem de controversat si contestat la nivel national si international. Ce vei face TU?
Depinde doar de constiinta TA si de responsabilitatea fata de copiii si nepotii tai care, atunci cand vor privi craterul celei mai mari exploatari aurifere de suprafata din Europa , te vor intreba:

Ce ai facut TU, ca sa opresti dezastrul?
Alatura-te comunitatii din Rosia Montana care doreste sa beneficieze de bogatia patrimoniului natural si cultural continuându-si existenta pe aceste meleaguri. De peste un deceniu, aceasta a rezistat linsajului psihologic si actiunii de stramutare în folosul unei companii care va pleca cu 80% din patrimoniul aurifer al intregii regiuni, lasând in urma suflete dezradacinate, marcate atât de nostalgia unei istorii si civilizatii cât si de amintirea unui paradis natural pierdut si irecuperabil.

Citeste si declaratia ACADEMIEI ROMÂNE în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană
Site: http://www.rosiamontana.org
http://www.rosiamontana.net
Blog: http://luptapentrurosiamontana.wordpress.com/
Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/rosia.montana.in.unesco

Vedere de pe Arcul de Triumf

2011-09-18T13:33:00.000+03:00

Primul meci pe Arena Nationala

2011-09-07T19:28:00.008+03:00

Ieri 6 septembrie 2011 am fost prezent la primul meci de pe Arena Nationala, la meciul cu nationala Frantei. Stadionul este impresionant din punct de vedere al constructiei, un coloseum imens cu acustica foarte buna. In sfarsit avem si noi un stadion modern, acum va trebui sa ne facem echipe care sa poata umple arena.
Scorul meciului: Romania 0-0 Franta

Am fost la Masa Critica

2011-08-28T21:02:00.005+03:00

In sfarsit am reusit si eu sa merg la masa critica, la editia de august, un mars ciclist spontan ce are loc in ultima vineri din fiecare luna, in marile orase ale lumii; este un eveniment care are scopul incurajarii mersului pe bicicleta si renuntare (cel putin partiala) la mersul cu masina in oras. Ne-am intalnit la 19:30 in parcul Izvor si am plecat pe la 20:15 pe traseul urmator:

Traseu de bicicleta 1220430 - powered by Bikemap

Partea de inceput a marsului a fost transmisa in direct pe B1 TV (cautati aici la minutul 18). Am pedalat 19 km timp de o ora si jumatate alaturi de 250 de biciclisti, pietonii ne-au aplaudat si s-au aratat mirati de lungimea convoiul, am fost claxonati ca semn de simpatie de cei aflati in trafic, insa au fost si ceva giboni care erau mult prea grabiti pentru a astepta trecerea coloanei de biciclete si a-si irosi 3 minute pretioase din viata. Grupul a inaintat destul de compact si ne-am scurs bine prin intersectii, multumita si soferilor care ne-au asteptat.

Din pacate spre final s-a produs si un eveniment mai putin fericit, la ciocnirea intre 2 biciclete, noroc ca baiatul accidentat purta casca si si-a revenit complet la spital.. Deci: PURTATI CASCA !!!
Pozele apartin www.clubul-biciclistilor.blogspot.com. Uitati si o filmare de aseara, multumim www.bicla.ro:

Delta Dunarii, Sulina - Superb

2011-08-10T22:28:00.046+03:00

Ideea unei incursiuni in Delta Dunarii o aveam demult, insa mi-a revenit intamplator intr-o seara cand navigam aiurea pe net. Am vazut niste poze din zona si mi-am adus aminte ca vroiam sa bifez si acest obiectiv pe harta. Am inceput toata seara sa caut detalii pe net, poze, informatii bla bla iar tarziu in noapte neavand somn si gandindu-ma la aceasta tura am bagat DVD-ul cu “Operatiunea monstrul” care a pus capac.

Dupa superba tura in muntii Sureanu (vezi aici) am pregatit a doua parte a vacantei. Am plecat din Bucuresti spre Tulcea cu acceleratul de la 5:40, pe care l-am prins la mustata intrucat primul metrou vine la ora 5. Trenul a fost foarte aglomerat, multa lume mergand la Sfantu Gheorghe unde luni incepea festivalul de film Anonimul. Pe geam am vazut “plantatiile” de mori de vant din Dobrogea.

La ora 11:20 eram in Tulcea. La casa de bilete pentru vapor erau 2 cozi: una imensa si una cu 3 persoane; spre norocul nostru toti se inghesuiau sa ia bilete spre Sf. Gheorghe asa ca in 5 minute aveam tichetele pentru nava semi-rapida care avea sa ne duca la Sulina, pacat ca nu am mai prins la vaporul pasager.

Ne-am mai invartit putin prin port pe langa vapoarele ancorate. Planuisem sa vizitam Muzeul Deltei Dunarii si acvariul insa luni era inchis, asa ca l-am vizitat la intoarcere.

La 13:30 ne-am ocupat locul pe punte si am pornit pe bratul Sulina. Toateee panzeleee suuuuus !!!

Bratul Sulina este unul din cele 3 brate de varsare a Dunarii in Marea Neagra, alaturi de Chilia si Sf. Gheorghe. Intre aceste brate s-a format Delta Dunarii, cel mai nou pamant romanesc care este in continua formare si modificare. Din punct de vedere geografic, Delta Dunarii este cea mai umeda zona a Europei, cea mai joasa si mai noua regiune de campie, unde domina preponderent suprafetele cu inaltime mica in raport cu nivelul 0 al Marii Negre, cele mai mari inaltimi fiind pe grindurile marine in Letea de 13 m si in Caraorman de 8 m. De o parte si de alta a canalului se zaresc sate de pescari si multe barci ancorate la mal.

Pe vapor am repetat regumentul Deltei, care ne-a distrat teribil mai ales ca il stiam pe de rost, ce maniaci :)), cine a vazut Operatiunea monstrul il recunoaste cu siguranta pe maestrul Toma Caragiu:

1. Fiecare membru al expeditiei este liber sa faca tot ce vrea.
2. Intrucat libertate nu inseamna anarhie se hotaraste:
a) Tutunul constituie o otrava pentru organism, o anihilare sau in cel mai bun caz o diminuare a calitatilor moral colective.
Deci: NU SE VA FUMA!
Nu este admis nici falsul pretext de a se aprinde o tigara dupa fiecare captura pe baza faptului…pe baza faptului, pe baza faptului ca se prelimina capturi numeroase.

b) Alcoolul… diminueaza reflexele pescarului. Deci… in afara de paharul de onoare la inceputul actiunii si de 50 grame de vodca inainte de masa, NU se va bea decat apa minerala: Borsec, Biborteni, Bodoh, Hebel, Lipova, la alegere fara restrictii.Orice cantitate de alcool care depaseste baremul calculat…adica 5 sticle de vodca pentru toata durata expeditiei va fi varsat in Dunare, odata cu manifestari de dezaprobare energica impotriva celui care a incalcat regulamentul.

c) Poluarea fonica a Deltei este un delict care dezonoreaza pe delicvent, orice aparat care produce muzica, zgomote, stiri va fi aruncat in Dunare.
Prescriptie speciala: orice manifestare de concurenta care asa cum s-a mai constatat in diverse alte ocazii, invenineaza atmosfera de destindere activa, de refacere psihica este cu desavarsire interzisa.
Exceptie: Cel care va captura monstrul are dreptul la o tigara de foi H Uptman Havana, la o sticla cu sampanie si va fi inconjurat cu respect de intreaga expeditie, ca unul a carei experienta, pricepere si talent sunt evidente.

Sper ca celalalte prevederi nu mai trebuiesc amintite…
Ne vom nutri cu rodul munci noastre…
Conserve, sunci, slanina, tot ce produce colesterol n-au ce cauta in aceasta tabara.
Sper ca nu este nevoie sa facem o inspectie!
Prindem mancam, nu prindem… cura de slabire!

Dupa aproximativ 3 ore a inceput sa se zareasca portul Sulina. Vaporul a incetinit si a ancorat in fata palatului fostei Comisiuni Europene a Dunarii de Jos, o cladire de patrimoniu ce a functionat ca sediu pana in anul 1921. Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic, cu o compozitie simetrica.

In imediata apropiere se afla Muzeul si Farul de aterizare construit dupa infiintare Comisiunii. Odata cu prelungirea digului acest far a devenit inutilizabil, drept pentru care s-a construit un nou far mai la est, acesta devenind muzeu.

Sulina este singurul oras al Deltei, care se afla pe tarmul Marii Negre. Este localitatea cea mai estica a Romaniei si se situeaza la cea mai mica altitudine din tara noastra, numai 3.m deasupra nivelului marii. Localitatea a inregistrat o dezvoltare spectaculoasa, odata cu inceperea lucrarilor de sistematizare a Dunarii de Jos (din 1856) si prin introducerea scutirii de vama pentru marfuri (regim de porto-franco), care a durat pana la inceperea primului razboi mondial.

Imediat ce ne-am debarasat de rucsaci am facut cunostinta cu plaja care era aproape de locul de cazare, la 15-20 minute de mers pe jos. Am fost placut surprins de nisipul foaaarte foaaaaarte fin; credeam ca la Mamaia este cel mai fin nisip de pe litoral, insa clar m-am inselat. Apa este mica la mal si trebuie sa inaintezi vreo 20m pentru a ajunge pana la brau. Minunat!

In port de-a lungul cheiului este plin de barci si de pescari aflati in cautarea marii capturi.

Aici l-am intalnit pe nea Mitica cu a sa barca noua. I-am explicat traseele pe care doream sa le facem cu barca, am scos harta si am schitat drumul. Ceea ce vazusem pana acum nu era nimic. Delta Dunarii nu inseamna bratul Sulina; Delta se descopera numai din barca navigand pe canalele pline de stuf si plaur, cu nuferi si cormorani. Am ales ruta Sulina- canal Busurca – lacul Rosulet – lacul Rosu.

A doua zi la ora 8 eram in port. Pe nea Mitica l-am gasit la locul sau obisnuit, in fata farmaciei si a supermarketului din port. Ni s-au mai alaturat cativa oameni din Brasov si am pornit. Ne-au fost prezentate toate speciile de pasari intalnite in cale, am vazut pelicani, am pozat nuferii, cormorani, egrete, rate, ne-am intalnit cu pescari..

Mi-am adus aminte si o poezie de cand eram la gradinita:

Pelicanul nesatul

Oricat mananca nu-I destul.

Si mai ia pentru acasa

Peste proaspat prins in plasa.

La intoarcere am vizitat si farul vechi de pe malul stang al Dunarii. Din pacate batranul Ifrim, stapanul farului din Toate panzele sus nu era acasa sa ne povesteasca ce s-a mai intalmplat in ultima vreme :)

Ajunsi in port am facut o poza cu capitanul Mtica si am batut palma pentru a doua excursie ce vroiam sa o facem.

Desi se pusese un vant cam puternic, miercuri de dimineata ne-am imbarcat din nou pe vasul capitanului de cursa lunga Mitica pentru traseul Sulina - canal Barbosu – Grindul Schiopu - canal Magearu - Letea - Padurea Letea si intoarcere prin satul Cardon – canal Musura si golful Musura.

Din Letea ne-a luat un nene cu un jeep cu remorca si ne-a arata imprejurimile.

Am ajuns la dunele de nisip; noroc ca ziua respectiva nu a fost una caniculara ca altfel ni s-ar fi incins talpile la propriu dupa cum zicea nenea.

Apoi am vizitat padurea Letea, singurul loc din Europa unde cresc liane. Este cea mai nordica padure subtropicala din lume si cea mai veche rezervatie naturala a Romaniei, inca din 1938. Aici am vazut liane si stejari seculari, foarte grosi si cu trunchiuri contorsionate.

Dupa ce am petrecut aici vreo 30min am ajuns in gospodaria unui localnic care ne-a pregatit o ciorba de peste pescareasca ca la mama ei. Dupa cum ni s-a povestit o ciorba de peste trebuie sa contina cel putin 4 tipuri de peste, proaspat, aproape viu cand este adaugat in ceaun. Ni s-a servit pestele pe un platou imens, cu mujdei de usturoi si mamaliguta, iar ciorba intr-un castron mare din care isi punea fiecare. Am mancat pe saturate somn, crap, stiuca, caras, biban si tot a mai ramas cat pentru inca 3-4 oameni. A fost o masa pe cinste, sa te lingi pe bot nu alta!

Cu burtile pline ne-am suit in barca si am carmit-o spre Golful Musura. In golf luciul apei era acoperit cu un soi de plante numite ciulini. Am iesit in mare unde erau ceva valuri care i-au speriat putin pe membrii echipajului, dar capitanul Mitica a scos vasul cu bine la uscat.

Majoritatea punctelor de interes din Sulina sunt in centru, pe strada I, de-a lungul portului. Insa si celelalte strazi sunt foarte interesante. Am imprumutat o bicicleta si am explorat tot orasul. Dincolo de blocurile de pe strada II incep casele, cu garduri si acoperisuri din stuf. De fapt aceasta parte este sat, scapand de industrializarea masiva pe care a cunoscut-o Sulina in perioada sa infloritoare.

Un alt obiectiv important de vizitat in Sulina este Cimitirul Maritim. Acesta se prezinta ca un ansamblu de trei cimitire: Cimitirul crestin (impartit in Cimitirul C.E.D., Cimitirul ortodox, Cimitirul ortodox de rit vechi - lipovenesc si Cimitirul bisericilor europene occidentale), Cimitirul musulman si Cimitirul evreiesc. Am observat ca multi din cei decedati aveau varste de 30-35 ani. Pe langa romani erau foarte multi greci si englezi. Intre morminte de ofiteri si comandanti din Marina Regala Romana poate fi gasit mormantul Printesei Ecaterina Moruzi, nepoata voievodului moldovean Ioan Sturza, nascuta la Istanbul dar sfarsitul a gasit-o la Sulina si mormantul lui William Simpson, omul de incredere al inginerului sef al Comisiei Europene a Dunarii. Simpson a condus 13 ani lucrarile de constructii pe canal, de la debarcadere si farurile de pe dig.

Intr-un spatiu delimitat este cimitirul lipovenesc, ortodox de rit vechi care se remarca prin crucile specifice.

Ceva mai incolo este cimitirul musulman, cu monumente funerare care au in partea superioara un fes tucesc…

…si cimitirul evreiesc pe poarta caruia este prezenta Steaua lui David

Dupa mai multe incercari am reusit sa ma trezesc si sa vad rasaritull soarele iese din mare de undeva din stanga farului nou. Cu ocazia asta am explorat si plaja din Sulina, partea ei neamenajata si salbatica.

M-am despartit cu greu de acest loc superb, si daca mai stateam doua saptamani nu aveam cum sa ma plictisesc. Recomand tuturor sa viziteze Sulina daca vor liniste, relaxare, strazi foarte putin circulate (doar cate un maxi taxi care duce turisti la plaja sau cate un taxiu trec pe acolo). Si mai recomand neaparat sa inchiriati o barca si sa mergeti pe canale. Printati o harta a Deltei, alegeti un punct si mergeti acolo.
Duminica dimineata la ora 7 ne-am imbarcat pe vapor si am plecat inapoi spre Tulcea.

Aici l-am intalnit pe nea Andrei, localnic din Letea, care ne-a povestit traiul sau zilnic, cum se trezeste cyu noaptea in cap si pleaca la pescuit in barca sa cu vasle, cum vinde pestele la cherhana pe un pret de 4 ori mai mic decat cel din piata de la oras, cum vaneaza, care sunt schimbarile care au intervenit in Delta Dunarii odata cu instaurarea capitalismului (majoritatea negative), ne-a aratat satele pe langa care am trecut cu vaporul etc etc. Am ramas prieteni si am convenit ca data viitoare cand ajungem la Letea sa il cautam si sa vaslim pe canale, sa ne arate cum se pescuieste. Ne-a spus si reteta ciorbei de peste adevarate, din cel putin 3 tipuri de peste, daca vi se face pofta intrebati-ma.

In Tulcea am avut timp sa vizitam si Muzeul Deltei Dunarii si acvariul, foarte foarte bine realizate si intretinute.

Pe la ora 15 ne-am urcat in trenul spre Bucuresti. Aici am intalnit un japonez cu a sa bicicleta, care parcursese tot cursul Dunarii, de la izvoarele din Germania pana la varsarea in cel mai estic punct al Romaniei, Sulina.

Explorarea muntilor Sureanu, tinutul sacru al dacilor

2011-08-05T19:32:00.015+03:00

Tinta acestei excursii a fost fixata asupta muntilor Sureanu, locul de resedinta al stramosilor nostri, dacii.

Imnul Dacic

Am contruit traseul pe care il aveam de urmat destul de greu, datorita numeroaselor obiective ce puteau fi vazute. Totul a durat 6 zile ca doar de aia e vacanta.

Am plecat sambata 30 iulie pe ruta Pitesti, Rm. Valcea, Novaci, Ranca, Sebes, Orastie. Si cum se putea sa plecam decat cu masina dacilor, ce-i drept restilizata si imbunatatita, denumita acum Dacia Logan.

Ne-am inarmat cu 3-4 harti si cu un plan bine documentat de vreo 15 pagini (cine il vrea sa ridice mana sus). Am inghesuit cu greu rucsacii, corturile, sacii de dormit si mancarea in masina.

Prima oprire a fost la Manastirea Polovraci si la pestera omonima. Doamna ghid ne-a povestit cum ca liliecii se bucura cand cand oamenii le fac poze cu blitz-ul (eu nu prea cred ca te bucuri sa iti bage cineva lumina in ochi cand dormi) si ca omul preistoric s-a adapostit in pestera fugind de ursus speleus, ursul cavernelor.

Apoi la mica distanta, im comuna Baia de Fier am vizitat Pestera Muierilor, care a fost mai lunga si mai spectaculoasa.

Am continuat drumul spre localitatea Novaci de unde am inceput urcarea pe drumul regelui care leaga Oltenia de Transilvania, soseaua Transalpina, cea mai inalta din Romania. Transalpina a fost construita si pavata cu piatra de catre regele Carol al II-lea si inaugurata in 1938. Acum drumul este si asfaltat. Peisajul este extrem de spectaculos, chiar daca noi am prins ceva nori si se apropia seara.

Am urcat pana in statiunea Ranca, unde am cautat un loc bun de pus cortul pe care l-am gasit cu ceva dificultate deoarece vantul batea cam tare. Pana la urma am gasit un loc bun pe o vale intre doua stane, in josul partiei de schi. Cainii ne-au cam latrat toata noaptea, or fi crezut ca suntem ursi.

De dimineata in zori am strans frumos corturile, am facut ceva poze si am plecat mai departe spre Obarsia Lotrului, Sugag, Sebes.

Vacutele fericite dau cel mai bun lapte :))

Barajul Oasa:

Cu o seara inainte de plecare, intrand pe net pentru o ultima verificare a traseului mi-am adus mainte ca vazusem pe facebook niste poze cu o formatiune de relief foarte spectaculoasa, Râpa Rosie. Odata ajunsi in Sebes am zis ca e musai sa vedem si noi minunea. Este situata la doar 3 km de orasul Sebes, pe drumul ce leaga aceasta localitatea de satul Daia Romana, in partea de nord. Se poate ajunge cu masina pana proape de ea dupa care am mai mers vreo 5 minute printr-o fasie de padure; este bine sa intrebati localnicii incotro sa mergeti pentru ca nu sunt indicatoare.

Râpa Rosie este o rezervatie geologica cu o suprafata de 10 ha. Peretii sai au înaltimi cuprinse între 80 si 100 m. Apa a sapat pe un substrat variat (pietrisuri, nisipuri cuartoase, gresii) forme ciudate: coloane, turnuri, piramide - toate de culoare rosiatica.

Ne-am intors in soseaua europeana si am continuat drumul in directia Orastie. Dupa ce ne-am invartit ceva prin acest orasel pentru ca nu prea erau indicatoare (sau nu le-am vazut noi) am apucat-o spre Orastioara de Sus. De aici incepe Parcul National Gradistea-Muncelului Ciclovina.

Prima oprire a fost in satul Ludesti de Jos; citisem noi intr-un ziar ca aici se afla moara batranului Antonie. ultima moara pe apa din zona. Am oprit la poarta batranului dac insa nu era nimeni prin curte, fiind si duminica poate lumea se mai odihnea. Moara am zarit-o printre ulucile gardului. Am vazut insa motorul de batoza pe care il avea expus la poarta si despre care citisem ca englezii au vrut sa il cumpere si sa il expuna intr-un muzeu dar nea Antonie nu a vrut sa il dea. Am zis ca vom reveni aici la intoarcere.

I-am dat inainte spre Gradistea de Munte, unde se afla cetatea Sarmisegetuza Regia. In drum am intalnit un mosneag dac care vindea produsele traditionale dacice :)) lapte, branza, varza, manz, viezure si ne-am tocmit cu el pentru o minge mare de branza proaspata.

Drumul spre capitala Daciei este lung de vreo 18 km, forestier ca doar dacii nu aveau nici un intereses sa paveze drumul ca sa vina romanii cu autostrada :)

Sarmisegetusa Regia este numele capitalei Daciei preromane, in fapt un complex de sanctuare, situat in Muntii Orastiei, la altitudinea de 1200 m, in care se remarca Sanctuarul Mare Rotund si Soarele de Andezit. Capitala Daciei a fost cucerita si distrusa de armata romana in anul 106 d.H. Ruinele sale au fost scoase la lumina pentru prima data in 1923.

Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei de împaratul Traian. Dupa înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoana militara acolo ?i au început sa darâme cetatea. Noua capitala romana, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construita la o distan?a de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împaratul Hadrian, voia ca noua capitala construita de Traian sa fie perceputa ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a ?i adaugat numele de Sarmizegetusa. Astazi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se afla comuna Sarmizegetusa.

Actualele monumente din cetatea Sarmisegetuza Regia sunt o incercare de reproducere a originalului, despre care nu se stia insa foarte multe in privinta aspectului. Totul este inspirat din cultura dacilor dar si din cultura altor civilizatii apropiate ca stil.

Dacii, cei mai viteji dintre traci:

Dacul Dragos:

Reproducerea scenelor de lupta intre daci si romani; in prim-plan imparatul roman Ionutus Panus si regele dac DragosBista:

Dupa vreo ora petrecuta in cetate am coborat la masina dacica. Putin mai jos, de pe drumul de acces am gasit indicatorul spre cetatea Fetele Albe, care a apartinut unui nobil dac. Am facut un traseu de vreo 25 de minute marca cu triunghi albastru, trecand printr-o padure de fag si apoi una de brad si am ajuns sus, unde se mai zareau doar cateva pietre.

Seara am pus cortul pe malul raului, si am facut un foc dacic unde am copt porumb. Spre norocul nostru lemnele le-am gasit acolo deja stranse, inca de pe vremea dacilor :)

In dimineata zilei urmatoare am facut traseul de urcare pana la cetatea Blidaru. Drumul urca prin padure pret de vreo 50 de minute.
Cetatea de la Blidaru este considerata cea mai puternica fortificatie a sistemului defensiv din Muntii Orastiei. Blidaru este singura cetate care nu a putut fi cucerita, aparatorii predandu-se din cauza epuizarii resurselor. Pe langa fortificatia propriu-zisa, pe Dealul Blidaru au fost gasite ramasitele a numeroase turnuri izolate care vegheau vaile masivului.
Cetatea se compune din doua parti: prima a fost contruita pe vremea lui Burebista, iar cea de-a doua in timpul domniei lui Decebal, ingloband si prima cetate. Zidurile sunt construite in stilul "murus dacicus" din doua randuri de piatra intre care s-a bagat pamant pentru fortificare.

Zamolxe:

Am coborat de la cetate si am luat drumul inapoi spre moara din Ludestii de Jos. Ne-am luat inima in dinti si l-am strigat pe nea Antonie Gavriloiu. A aparut la geamul casei si a fost foarte bucuros ca vrem sa ii vedem moara. Ne-a poftit inauntru si ne-a aratat toata gospodaria, cu moara pe apa, gaterul pe apa, motorul de batoza, masina de scarmat lana, A si pornit moara pentru a vedea cum functioneaza. Am zabovit aici vreo ora, iar la plecare sotia domnului Antonie ne-a umplut traista cu pere galbene si coapte.

Ne-am continuat drumul cu masina pe la Ocolisul Mic, Bretea Romana, Hateg, Ohaba de sub Piatra, Ohaba Ponor, Federi.

La urcarea in satul Federi ne-a mirat faptul ca pe marginea drumului erau o groaza de garaje, dar nici o casa. Aveam sa constatam ca oamenii isi parcheaza acolo masinile si urca pe jos pana la casele lor care sunt risipite pe dealuri. Am parcat si noi masina, ne-am pus corturile pe rucsaci si am inceput sa urcam pe la orele 17:20 spre un loc deosebit de frumos despre care citisem ne documentasem: Fundatura Ponorului.
Drumul este pietruit insa nu se poate urca cu masina deoarece pamantul este luat de ape si raman bolovani mari, neregulati. Oameni ajungeau la locuintele lor izolate doar cu caii cu desagi. Am urcat in paralel cu drumul prin gradinile oamenilor, sarind parleazurile dintr-o gradina in alta. Ne-a alergat si un catel pitic, paros si foarte fioros care de nervi ca nu ne poate opri a apucat in bat in gura spucindu-l in stanga si in dreapta. Peisajul s-a deschis si a fost superb, vedeti pozele. In locurile cheie unde nu mai stiam incotro sa o apucam am intalnit oameni care ne-au aratat drumul. Traseul nu este marcat insa ne-am descurcat cu harta si cu cartea Muntii nostri, volumul Sureanu, care a explicat traseul in detaliu.

Am constat ca in acesta zona localnicii isi ingroapa rudele decedate in gradina casei, pentru ca distantele sunt foarte mari pana la cimitir, iar drumul este impracticabil mai ales iarna.

Oamenii pe care i-am intalnit erau foarte de treaba si bucurosi ca am venit sa le vizitam tinuturile. Toti ne intrebau de unde suntem si mare le era mirarea ca venisem tocmai de la Pitesti.

La lasatul serii am ajuns in locul denumit pe buna dreptate Palma lui Dumnezeu. Fundatura Ponorului este o zona joasa, ca un coloseum, strajuita de jur-imprejur de munti inalti, in fundul careia serpuieste raul Ponor pana langa stanca, unde se pierde. Aici apare formal de relief ponor, acolo unde raul intra in stanca.
Am facut zeci de poze, iar apoi am pus cortul jos in vale, pe un mamelon mai inalt fata de nivelul raului. Noaptea a fost foarte linistita, auzindu-se talangile vacutelor adapostite in salasurile din apropiere.

Dimineata am parasit cu greu acest loc si am pornit spre lunca Ponoriciului, pe traseul de pe harta. Am intrebat un cioban cam cat este pana acolo si ne-a zis "ohooo, e muuult pana la ponorici.....vreo ooraaa" :)); toti oamenii pe care i-am intrebat ziceau o ora ca si cum ar fi de mers o zi, li se parea distanta mare.
Dupa un drum prin padure am coborat pe cursul raului Ponorici pe care l-am urmat pana la intrarea in stanca. Aici am gasit si pestera Ponoriciului, deosebit de spectaculoasa, pe care am explorat-o pana la un punct unde urma un put de 20m adancine pe care doar cei echipati si antrenati il pot vizita.

Apoi traseul urca putin pe langa dorline si traverseaza o padure pentru ca apoi sa coboare la pesterile Ciclovina cu Apa si Ciclovina Uscata. Pestera Cioclovina Uscata este una dintre cele mai importanta pesteri ale bazinului si pentru descoperirile de exceptie: cel mai vechi craniu de Homo Sapiens Fosilis din Romania, un nou mineral fosfatic Ardealitul (aici au fost descoperite patru strate paleolitice suprapuse), depozitele de guano fosfati... Intrarea se face printr-o galerie lunga de vreo 150m. Dupa parcurgerea tunelului am constatat ca intrarea se zidise fiind si o usa si apoi am aflat ca se poate explora doar impreuna cu un club de speologie.

Dupa vizitarea pesterilor ne-am intors pe traseu pana deasupra pesterii Ponoriciului si am inchis bucla de traseu intorcadu-ne in satul Federi. Am plecat cu masina la Ohaba Ponor spre pestera Sura Mare care este in apropiere. Accesul la pestera se face doar prin cursul de apa, asa ca am decis sa o vizitam a doua zi. Nea Miron, un satean pus pe vorba ne-a povestit cum ca ministerul a venit aici sa faca parc natural, dar ca nu i-a intrebat si pe oameni daca isi dau acceptul sa se treaca prin proprietatile lor. Nu ca ar fi avut ceva impotriva, dar sa fie si ei intrebati. Degeaba il tot striga sotia sa vina in curte ca au treaba, ca omu' statea si ne povestea cum a explorat el pestera cand era mai tanar cu un grup de speologi englezi, veniti cu echipament corespunzator. Bineinteles ca ne-a intrebat de unde venim si ne-a spus ca ne-a vizitat si el zona noastra Mioveni si Vidraru.
Cea mai amuzanta faza a fost cu o tanti care ne-a zis sa mutam masina putin mai incolo ca seara o sa vina sotul ei cu spiridocu' =)).
- "Adica cu un camion mai mare?", intreaba Ionut.
- "Nu, nu..cu spiridocu, vine cu spiridocu' si sa aiba loc sa intoarca" zice tanti.
A doua zi cand ne-am intors la masina tanti ne-a chemat in curte si ne-a servit cu o farfurie mare de gogosi abia luate din tigaie. Ionut a reluat discutia si a intrebat-o iar:
- "A venit aseara sotul cu camionul?"
- "Nu, a venit cu dacia, nu vine chiar in fiecare zi cu spiridocu" :)))
Abia ne mai puteam abtine din ras, acolo in curtea femeii.

Dupa indicatiile lui nea Miron am urcat prin livada lui, trecand prin fanete inalte pana la brau care ne-au cam stricat cheful si am putut vedea pestera Sura Mare de sus, un portal de 37m inaltime si 12m latime. In Pestera Sura Mare se afla cea mai mare colonie de lilieci din Romania, in total peste 10000 de lilieci. Printre acestia a fost identificat si Pipistrellus , cel mai mic exemplar de liliac din Europa. Colonia de lilieci este interesanta si prin faptul ca intra in hibernare pe timpul ierni. Pe depozitele de guano rezultate de la acesti lilieci se dezvolta numeroase insecte, crustacee si fluturi.

In apropiere se afla si pestera Sura Mica, foarte spectaculoasa. Am intrat si am simtit pe propria piele cat de rece este o apa de pestera, ne-am inghetat picioarele in cei aproximativ 20m pe care i-am mers prin apa.

Ne-am indreptat spre Petrila, si am mai vizitat si Pestera Bolii.

Drumul spre Rm. Valcea a trecut si pe la Manastirea Lainici.

Am vazut in fuga si Coloana Infinitului de la Targu Jiu.

Am campat in localitatea Hurezi, pe malul unui rau. A doua zi am vizitat Manastirea Hurezi si Ocnele Mari:

Am ajuns acasa cu tolba plina de peisaje superbe, cu satisfactia acestui traseu interesant si cu aparatele incarcate de poze.
Urmeaza Delta Dunarii.

Personalul

2011-07-18T10:27:00.001+03:00

Dupa tura pe Transfagarasan de saptamana trecuta (vezi aici) cand am ramas la Pitesti pentru o seara, bicicleta mi-a ramas acasa. Si chiar i-am dus lipsa o saptamana intreaga. Asa ca weekendul ce tocmai e pe cale sa se incheie am fost la Pitesti si cu gandul de a-mi recupera vehiculul pe 2 roti.
Am plecat spre Bucuresti duminica dupa amiaza cu personalul de ora 4 pentru ca doar asa puteam transporta bicicleta. Pentru ca aveam de petrecut 2 ore si juma' si am uitat sa imi iau de acasa ceva de citit, am zis sa povestesc live calatoria pe blog, ca doar d-aia am blog: )). Ca un om bun ce sunt mi-am luat bilet si am urcat (in personal mai rar vezi asa ceva, controlorul e putin mirat si parca te tratraza mai cu respect pentru ca nu esti ca toti ceilalti).

La plecare agitatie mare, puzderie de cetateni tuciurii foarte indisciplinati care faceau taraboi (cred ca ar fi mai bine sa le zic tigani, pentru ca si ei se adreseaza unul altuia cu acest apelativ). Mi-am parcat bicicleta undeva langa o scara si am si priponit-o preventiv (a se citi ca am legat-o de balustrada cu lantul antifurt). Mi-am gasit un loc bun pentru a o avea in raza vizuala.
E foarte interesant sa calatoresti cu trenul, mai ales cu unul personal, pentru ca observi o groaza de personaje din divere paturi sociale. O calatorie cu trenul nu mai seamana demult cu cea descrisa de Caragiale si al sau domn Goe. Umbra de boem a disparut demult, doamnele nu mai poarta palarii cochete. Pe Bubico il intalnesti sub forma unei rate albe cu cioc portocaliu sau a unei gaini purtate la subbrat de oameni ce calatoresc dintr-un sat in altul.
Pe geam am admirat peisaje superbe, campuri galbene de floarea soarelui si combine ce recolteaza graul copt. Am trecut insa si prin sate cu case de chirpici darapanate, fara garduri, depozite dezafectate si copii jucandu-se linistiti pe afara. Chiar acum un cetatean a venit langa mine si canta la un soi ciudat de instrument care are niste arcuri ca cele de la bancheta spate de la Dacia 1300 si care are si microfon.
Trenul accelereaza, dar dupa putin timp se opreste in alta gara. Uneori zici ca decoleaza, glasul rotilor asuprindu-mi muzica din casti. Dintotdeauna mi-a placut ca in fiecare gara cat de mica un domn imbracat in uniforma CFR, cu boneta, sta cuminte intr-un cerc desenat cu vopsea alba pe asfalt si saluta plecarea trenului cu o bagheta colorata.

Incet incet timpul s-a cernut si aproape ca am ajuns in gara Basatab. Imi voi lua rucsacul si voi pleca spre casa nu inainte de a face o poza cu sarpele de otel care m-a adus la Bucuresti. Imi iau calul cu pedale si cobor :)

P.S. Oare luam bacalaureatul de anul acesta cu o asemenea compunere? :D

Transfagarasanul pe doua roti

2011-07-10T22:22:00.112+03:00

Iata ca a venit si tura mult asteptata de traversare a Fagarasului. Si vremea se anunta excelenta, fara pic de ploaie. Ne-am strans destul de multi, 10 ciclisti si bicicletele lor.
Dupa 2 ore de somn, la ora 6 dimineata eram pe peronul Garii de Nord. Aveam bilete cumparate cu o zi inainte la trenul de Bucuresti-Brasov-Ucea care are si vagon pentru biciclete. Dar ce sa vezi, gara era plina de biciclisti iar vagonul a fost neincapator (e prea mult spus vagon normal din care au fost scoase cateva randuri de scaune). In fine, ne-am croit si noi loc si am plecat.

La Brasov a trebuit sa mutam bicicletele in alt vagon pentru ca trenul se rupea in doua. Cu o intarziere de 30min am ajuns la Ucea; gratie excelentei coordonari am descarcat cele 10 biciclete in fix 51 de secunde.
Traseul Ucea - Balea Lac - Vidraru - Curtea de Arges este acesta:

Traseu de bicicleta 1104770 - powered by Bikemap

Am mancat, am umflat rotile cat mai tare si pe la ora 1 am plecat spre marea ascensiune. In prima zi ne asteptau 48km de urcare, pana la lacul Balea.

Pedalarea a inceput lin, am avut parte de 5 km de incalzire prin localitatile Ucea, Arpasu, Cartisoara. Peisajul a inceput sa se deschida si am zarit Fagarasul, mai mare ca niciodata, iar noi niste puncte mici cu pedale la poalele lui.

Drumul a inceput sa urce serpuit. Cristi a plecat inainte, doar el e cel mai bun catarator. Am plecat si eu dupa el. Am urcat o bucata buna de drum fara probleme insa canicula a inceput sa isi puna amprenta, am transpirat abundent pana am ramas fara ceaiul verde si apoi si fara apa.. Am mai incercat o banana, o lamaie, un baton cu cereale, dar nu se compara cu apa. Vreme de 2 km am mers la pas, incercand sa nu mai privesc kilometrajul si sa imi numar pasii (am ajuns pe la 600:)), in speranta ca voi gasi cat mai repede un izvor.

Dupa mai multe curbe si serpentine a aparut minunea, apa buna si rece care tasneste din stanca; am luat o pauza, m-am balacit putin si am baut 3 bidoane de apa. Intre timp au aparut si Cristi modjo, Vali si Doru cu care am facut echipa pana la Balea Cascada. Aici ne-am regrupat si am mancat pret de un ceas, apoi am plecat in sus pentru ultimii 14 km pana la lacul Balea. Cativa dintre noi foarte impresionati de peisaj au vrut sa admire privelistea de sus din telecabina.
Carbohidratii au inceput sa "explodeze" si sa produca energie, asa ca am pedalat cu spor pe serpentinele ce au urmat.

Cand am ajuns la Balea aproape ca se innopta. Am traversat rapid tunelul ce separa judetele Sibiu de Arges, si era al naibii de frig, am inghetat de-a binelea mai ales ca eram transpirati. Noaptea am petrecut-o la cabana salvamont de la cota 2000.

De dimineata ne-am trezit cu noaptea in cap pe la 8 :)) si am urcat din nou la Balea pentru a face poza care va intra in istorie:

Apoi am luat serpentinele la rand si ne-am bucurat de coborare. Viteza maxima a fost de 58 km/h.

Cand am ajuns la coada lacului Vidraru am carmit dreapta pe drumul ce duce la cabana Cumpana. Drumul nu este asfaltat si e foarte interesant, cu urcari line si coborari. Pe la ora 13.30 am ajuns la baraj.

Am coborat pe la cetatea Poienari dupa care am mai avut 20 km pana in Curtea de Arges. Am ajuns la timp pentru a prinde trenul care ne-a dus acasa.

Am facut in total 132 km in doua zile. Traseul a fost superb, l-as mai face inca o data chiar si maine, hai cine se baga ? :))

Sa nu uitam strigatul de victorie: "Uuuuceeeaaaaa !!!"

Comana, mica delta de langa Bucuresti

2011-07-04T21:08:00.009+03:00

Balta Comana sau delta Neajlovului este a treia zona umeda a Romaniei dupa Balta Mica a Brailei si Delta Dunarii si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii, gazduieste 141 specii de pasari si 13 specii de pesti, din care doua – tiganusul si cleanul de Comana se gasesc doar in acest areal natural.

Parcul Comana se afla la doar 35km de Bucuresti. Deoarece vremea din zona Transfagarasanului inca nu s-a imbunatatit am amanat aceasta tura si am ales o plimbare de incalzire pana la Comana. Am parcurs cei 80 km dus-intors in 5 ore, deci o medie de 16 km/h.

Podul peste raul Arges:

La intrarea in rezervatie se plateste o taxa de 3 lei/persoana, bani folositi probabil pentru a curata locul dupa nelipsitele personaje care fac gratar in padure.
Din padure ai putea sa nu iti dai seama ce priveliste se arata la o aruncatura de bat. Noroc ca administratorii au pus un panou mare pe care scrie "pod dezafectat".

Dupa ce faci cateva exercitii de echilibru pe aceste scanduri rupte ajungi in minunata zona verde cu apa si stuf.

Manastirea Comana ridicata in timpul lui Radu Serban (1588) si refacuta de Serban Cantacuzino (1700) este construita pe ruinele unei manastiri ctitorita de legendarul Vlad Tepes (1461).

Victorieeeee

2011-05-19T22:15:00.008+03:00

Prima evadare 2011

2011-05-10T11:54:00.014+03:00

I s-ar putea spune foarte usor si marea mocirleala caci ceea ce trebuia sa fie cel mai mare maraton de mtb al tarii, cu 1400 de inscrisi, a devenit o lupta pentru inaintare in noroi. Dupa ce a plouat 4 zile la rand, vineri si sambata daduse soarele si speram ca traseul sa se mai usuce; dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de pe traseu si in seara dinaintea concursului s-a pus o ploaie ca de toamna, cu tunete si fulgere care a pus capac.
Duminica dimineata nu mai ploua, dar afara era doar 6 grade Celsius. In drumul de acasa pana la locul de start de la Academia de Politie ne-am intalnit cu multi ciclisti, atmosfera de concurs plutea in aer.

Traseul este acesta

5, 4, 3, 2, 1 si am plecat in cursa. Primul km a fost frumos pentru ca drumul era pietruit si am facut chiar si depasiri dar imediat a inceput noroiul; cum cauciucurile mele sunt mai mult de asfalt (asta am constatat-o la fata locului :D) am luat o cazatura asa de inceput ca sa ma acomodez cu mediul :D

Si dai si trage si impinge, si curata rotile si mai pedaleaza si mai si impinge. baltile pana la genunchi nu mai contau ba chiar uneori erau prilej de bucurie pentru ca mai curatam bicicleta de noroi.
Am iesit din padure si am dat de un drum de tara plin de pamant lutos care se lipea de roti si le bloca. Am incercat sa ridic bicicleta si sa o car pe umar dar a fost imposibil, era de 2 ori mai grea decat in mod normal. In aceste conditii eram hotarat sa abandonez la primul punct de control pentru ca nu simteam placerea de a merge pe bicicleta.

Am ajuns la palatul Ghica sleit de puteri, poate si pentru ca terminasem apa de ceva timp. Aici era amenajat un punct de alimentare unde am mancat cele mai bune banane si glucoza mancate vreodata, care m-au determinat sa continui "lupta". Am umplut bidonul cu apa, am mai luat inca o sticla un rucsac si am plecat.

Ma simteam ca la patinaj artistic, bicicleta fugea in toate partile si pe langa efortul de a pedala trebuia sa imi mentin si echilibrul. Cei pe care ii depaseam ma depaseau dupa cateva sute de metri pentru ca eu apoi sa ii depasesc din nou si tot asa. Am alternat mersul pe bicicleta cu impinsul bicicletei, am trecut prin paduri si pe campuri, drumuri pietruite si noroaie pana la glezne. Schimbatoarele s-au blocat si ele iar frana spate cred ca s-a tocit pentru ca nu mai tinea deloc (pe cea din fata o desfacusem demult ca se umplea de noroi si bloca roata) asa ca am franat cu piciorul ca Fred Flinstone..

Intr-un final am ajuns pe asfalt unde mi-am adus aminte ca sunt totusi la un concurs de ciclism si i-am dat pedala.
Cea mai mare bucurie a fost trecerea liniei de finish in aplauzele spectatorilor. A fost practic rezultatul unei efort fizic de 50 km parcursi in 7 ore in care mi-am depasit limitele, dar si efort mental de a continua cursa pana la final. Am primit medalie, diploma, ce sa mai...am castigat :D M-am clasat pe locul 367 la general si 137 la categoria mea de varsta.

El este castigatorul concursului care a ajuns in doar 2 ore si 15min:

Felicitari organizatorilor si voluntarilor care au pregatit excelent evenimentul, au marcat traseul, au amenajat puncte de alimentare, au pozat si filmat, au supravegheat concurentii ajutati de motociclete si atv-uri, au asigurat transportul tuturor participantilor spre casa, au gasit sponsori, au obtinut aprobari...fara ei acest eveniment nu ar fi avut loc.
Felicitari tuturor participantilor pentru efortul depus. Ne intalnim la anul pentru un nou episod.

from ciprian muntele on Vimeo.

P.S.: Pozele si filmuletele apartin celor care le-au facut si le-au postat pe pagina evenimentului www.primaevadare.ro

Asa da...Ballance

2011-05-01T16:41:00.000+03:00

Vezi mai multe pe Romanii au talent

Se intampla in Bucuresti..

2011-04-20T10:43:00.000+03:00

Saptamana trecuta pe sos. Petricani, in spatiul verde ce separa trotuarul de sosea, s-au adus role de gazon (iarba) si s-au plantat. Verde, frumos, placut ochiului.
Azi dimineata, pedaland spre servici am avut neplacuta surpriza (de fapt de ce ma mai mira?) sa intalnesc niste muncitori care au sapat un preafrumos sant fix prin gazonul proaspat pus.
Ca sa nu mai spun ca pamantul ocupa una din benzile pentru biciclete...

Boloni: Iubesc Steaua, dar nu Steaua de azi!

2011-04-07T21:37:00.002+03:00

Bunul simţ al echipei de odinioară
Pentru faptul că, între anii 1984 si 1987, am putut face parte din legendara echipă Steaua, mă consider un norocos. Tîrgumureşanul Bölöni, sosit în Capitală, s-a integrat foarte repede în familia clubului. Simţeam inteligenţa lucrînd peste tot: din biroul lui Alexandrescu, pînă în vestiarul jucătorilor. În mod firesc, organizarea perfectă domnea şi ea, de la cizmar, pînă la cabinetul medical.

Dar mai cu seamă respectul şi bunul simţ se manifestau de la îngrijitorul terenului pînă la Duckadam, de la bucătar pînă la antrenorul Ienei, de la suporteri pînă la domnul Valentin Ceauşescu. Aceste sentimente de stimă reciprocă între club, suporteri şi jucători reprezentau FORŢA necesară marii performanţe.

Da, mă consider norocos pentru că – datorită şi acestei forţe – am făcut parte dintr-o echipă ale cărei rezultate au oferit o picătura de mîndrie unui popor întreg, un popor care, în perioada respectivă, era umilit zi de zi.

Pîna în 2000, îmi era străină existenţa actualului patron

Nu am avut ocazia să cunosc îndeaproape conducerea actuală a Stelei. Pînă la venirea mea ca antrenor la echipa naţională, în 2000, îmi era străină existenţa actualului patron. Ulterior, de cel mult trei ori am schimbat cîteva fraze cu el. Prima dată, cînd l-am vizitat pe Piţurcă – pe atunci antrenorul Stelei – la stadionul Ghencea. Fostul meu coleg a făcut prezentările.

A doua oară, cînd, după declaraţii urîte ale patronului la adresa mea, cu ocazia unui trial pe stadionul “Lia Manoliu”, Sorin Satmari a încercat să mă convingă să dau mîna cu “şeful”.

A treia ocazie… a treia… cred că nici nu a existat. Sau am uitat-o. E o calitate a mea că pot uita uşor lucrurile neplăcute.

De mult se ştie că între actuala conducere şi Bölöni este greu să obţii un numitor comun. Cu toate astea, sentimentele mele profunde faţă de Steaua nu s-au schimbat deloc. Iubesc Steaua, dar Steaua pe care eu am cunoscut-o, nu Steaua de azi!

“Mişcarea Steaua” e călcată în picioare

Cu cîteva săptămîni în urmă, am declarat la televiziune că nu sunt de acord cu o conducere care şifonează blazonul Stelei. Ce fel de şef de club este acela care-i jigneşte laolaltă pe Alexandrescu, pe Ienei, pe Iordănescu, pe Lăcătuş, pe Balint ori pe Hagi? Dar simbolul cel mai important, călcat astăzi în picioare, se numeşte “Mişcarea Steaua”!

“Am cumpărat echipa, nu o vînd, fac ce vreau cu ea!”- astfel îşi justifică excentricităţile proprietarul echipei. Dar şcoala de gimastică românească nu aparţinea oraşului Deva sau antrenorului Karoly, ci era proprietatea întregului popor. Ţiriac şi Năstase nu erau numai mîndria Federaţiei Române de Tenis, ci mîndria NOASTRĂ, a tuturor. Şi Gaţu, şi Birtalan, şi Patzaichin, şi Iolanda Balaş, şi Dobrin… şi alţii şi alţii. Toţi au fost şi trebuie să ramînă în tezaurul sportului românesc.

Aşa stau lucrurile şi cu Steaua! Nu e o problemă că Steaua aparţine unui anume proprietar. Problema este că proprietarul acestui bun naţional nu are priceperea şi capacitatea intelectuală să-l respecte şi să-l administreze.

Ce fel de conducere este aceea, care abia peste 7 zile ia atitudine faţă de un banner incalificabil, afişat la un meci din cupele europene? Mai mult, mass-media găzduieşte zilnic înjurăturile şi ameninţările venite direct de la “conducătorul suprem”. Cum pot să înţeleg un astfel de comportament? De unde îşii ia dreptul patronul să spună că suporterii sînt “vagabonzi” şi “drogaţi”? Ce drept are să pună asemenea calificative o persoană implicată în dosare grave, precum celebrul “Valiza”?

Un vocabular ieşit dintr-un total intuneric intelectual

Din 2000, am aflat că pentru conducerea Stelei sînt un “vagabond”. Mai tîrziu, am fost calificat drept “jigodie şi derbedeu”. Mi s-a mai indicat să-mi ţin gura, pentru că sînt “doar un ungur” şi, dacă vreau să vorbesc, să mă duc acasă, in Ungaria. Dar în cartea mea de identitate, şi astăzi figurează ca adresă Tîrgu Mureş, Str. Köteles.

Insulte şi iarăşi insulte, puse în valoare de un vocabular ieşit dintr-un total intuneric intelectual!!!

Bine, accept ca patronul clubului meu de suflet să mă desconsidere. Dar n-are nici un drept să-i desconsidere pe suporteri, pe cei care nu stau în lojele climatizate pe timpul verii, pe cei care înfruntă ploaia şi lapoviţa, pe cei care nu deţin conturi în bănci! Aceşti oameni, fără de care fenomenul sportiv nu există, au o singură avere: dreptul de a visa. Oricît de proprietari aţi fi, NU AVEŢI DREPTUL SĂ LE CONFISCAŢI VISURILE! Eu unul le voi susţine pînă în pînzele albe dreptul de a visa.

Nu pot să nu pomenesc ultima ispravă a conducerii Stelei, care a hotarît să suspende abonamentele de la o anumită tribună. În viziunea şefului de club, asta e respect “a la 2009″! Am citit că, în tribuna respectivă, au dreptul să intre doar copiii şi posesorii de diplomă. OK! Copil nu mai sînt, dar diplomă am! V-am mai spus ca sînt un norocos. Eu pot să intru la meci.

Permiteţi-mi însă o ultimă întrebare: de ce nu se aplică aceeaşi regulă şi în loje?

Mă aştept, ca de obicei, să se abată asupra mea avalanşa binecunoscută de murdării. Nici o problemă, pentru că nu degeaba sînt norocos: cu timpul, m-am imunizat! Aşa că nu mă deranjează.

Dimpotrivă.

CU TRISTEŢE,

LADISLAU BOLONI

(interviu preluat de pe gsp.ro)

Drumetie in Iezer

2011-03-28T23:03:00.001+03:00

Dupa indelungi planuri iata-ne plecati in sfarsit intr-o drumetie de iarna, pe final de sezon.

Traseul pe care l-am ales este cabana Voina, vf. Vacarea, vf. Catunu, Crucea Ateneului, refugiul si lacul Iezer, pe marcajul cu banda rosie:

Am inceput sa urcam la ora 11, prin padure de la altitudinea de 940m. Pentru ca vremea se anunta buna am ales traseul de creasta. Am ajuns la refugiu dupa 8 ore de mers, ingreunati fiind de zapada moale in care te afundai pana la genunchi pe unele portiuni si de vantul puternic de pe creasta.

Stana Vacarea, modernizata dupa ultimele standarde disco :))

Zapada mare mon cher

Crucea Ateneului:

Catelul Costel care ne-a insotit tot drumul:

Altitudinea inregistrata inainte de coborarea la refugiu:

Refugiul Iezer:

A doua zi am parcurs traseul marcat cu cruce albastra ce a durat aproximativ 4 ore.

Tribut pentru Aro:

Sa luam exemplu de la Nick Vujicic

2011-02-28T21:10:00.002+02:00

http://attitudeisaltitude.com
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nick-vujicic-un-om-fericit-fara-maini-fara-picioare-922696.html

Pedalati

2011-02-27T12:38:00.000+02:00

Moving Beyond the Automobile: Biking from Streetfilms on Vimeo.

Azuga snow party

2011-02-20T19:56:00.014+02:00

Sambata dimineata, cu noaptea in cap, am urcat in acceleratul de 6.08 cu destinatia Azuga. Dupa 2 ore si jumatate am ajuns. De la gara pana la partie se poate ajunge cu maxi taxi sau cu taxiul, sunt aproximativ 3km; noi am optat pentru taxi deoarece microbuzul tocmai plecase.
Zapada a fost nesperat de buna desi erau aproximativ 5 grade Celsius. Partia nu a fost foarte aglomerata, schiori si boarderi de toate varstele. Pe la ora 14 a inceput sa ninga.
In Azuga sunt doua partii de aproximativ 2100 metri lungime si dificultate medie, Sorica si Cazacu, ambele accesibile prin intermediul telegondolei. Cazacu are si o portiune mai grea, cotata ca "partie neagra" insa nu e de speriat. Am schiat pe ambele, in total 10 coborari.
Atmosfera a fost inchisa, cu nori si ceata si nu am putut admira peisajul, dar deh nu le putem avea pe toate :-)

De ce e frumoasa matematica

2011-02-08T21:53:00.000+02:00

Promovati performanta!

2011-01-30T12:10:00.009+02:00

Crina Coco Popescu este prima alpinista din lume care termină circuitul Seven Volcanoes - cei mai înalți vulcani de pe cele șapte continente!
Alpinista braşoveancă, în vârstă de 16 ani, reprezentantă a Federației Române de Alpinism și Escaladă a încheiat luni, 24 ianuarie, circuitul Seven Volcanoes prin ascensiunea pe Mount Sidley - 4285 m - cel mai înalt vulcan al Antarcticii. Coco este totodată și prima alpinista din lume care a urcat pe Mount Sidley.
Sursa: Adevarul

De ce la stiri sunt prezentate numai intamplarile lui mutu & co, iar oamenii care cu adevarat merita promovati sunt prezentati pe final, la rubrica "si altele"? Nu mai suport. Avem cea mai buna jucatoare de handbal din lume (Cristina Neagu), cel mai bun portar din istoria handbalului (Luminita Hutupan), echipa campioana mondiala la scrima, campioni la canotaj etc etc iar eu trebuie sa vad mereu ce mai fac mititeii si oierii......

Igor Presnyakov

2011-01-16T11:54:00.002+02:00

Acum ceva timp un prieten mi-a aratat cateva clipuri ale unui rus. Igor Presnyakov canta la chitara melodii celebre, atat vechi cat si actuale, pe care le-a adaptat pentru a simula toate instrumentele ce se aud in melodie. Cautati pe youtube "Igor Presnyakov".

Prima bicicleala de pe anul asta

2011-01-15T16:59:00.000+02:00

Plimbare pana la manastirea Cernica, 16 km dus-intors

In autobuz :))

2011-01-11T21:01:00.001+02:00

La multi ani 2011

2011-01-01T15:03:00.002+02:00

Sa ne amuzam cu nea Marin :)

Craciun fericit !

2010-12-25T11:56:00.005+02:00

Schi in Predeal

2010-12-20T22:29:00.005+02:00

Schiori: Dragos (eu), Elena, Octy, Adriana si Adi
Partie: Predeal - Cocosul si Clabucet
Zapada: destul de buna
Vreme: Excelenta
Bucuria primului schiat din aceasta iarna....de nepretuit.
Sunt lucruri pe care banii nu le pot cumpara, pentru toate celelalte exista mastercard :)))